poezii Alina Mihaela Stoica

De-a pururi România! 

Ni-i sufletul de-o seama, frumoasa Românie, 
Și matca ni-i asemeni, adâncă si-nteleapta,
Croită de milenii pentru o soarta dreapta, 
Slujita de Carpaţii, care ne sunt făclie. 

Ne ospătam simtirea din susur de izvoare, 
Din înălțimi de doină, ce-n codrii se anina, 
In gândurile noastre hotarele-s lumină,
Privirea ni-i de strajă pentr-o albastră zare. 

Pe trupul tău de mamă își ning obrajii pruncii, 
Ca zorii sa îi trezească voinici cu fruntea sus, 
Vrerea lor vesteasca celui străin de neam apus, 
Cum flamura pe glie în veac au pus părinții. 

Din rădăcini străbune, ei plamadesc o luntre,
Prefaca-n Milcov Prutul, cântând bătrânul ler
Și Dunărea sa treacă spre al nost' Cadrilater, 
Potecile s-adune cu rostul către vintre.

Cu Miorita-n fluier tu inimile aduni, 
Din Țara Românească, Moldova și Ardeal, 
Glasuind unirea in trup - fierbinte ideal -
În hora mare întinsă-i suflarea de români. 

Pui graiul tău cel mândru în tril de ciocârlie, 
Un pod de suflete de la pământ la cer sa crești, 
De sus iti strigă dacii: "De-a pururi sa trăiești! "
De jos bravi fii te-nalta, frumoasa Românie!


Alina Mihaela Stoica 
1 Decembrie 2016

Amin

Pe vatra sufletului pun la copt
Aluat de binecuvântare, 
Blajin dospește gândul, și răscopt
Purcede cu Lumina către zare.

Cu armonia trinitații urc
Golgotele de înstrăinare,
Speranța vieții-n lume o afurc
Într-unul stea aste odoare.

Și din prea plin de Bun primit în Dar,
Așez pe cale-i smirnă și tămâie, 
S-aducă chezașie la hotar,
Primită-i fie a sa solie:

"Acum renască trupul din noroi
Clădind altare de înnoire, 
Pe fruntea naltă crească blând altoi,
Rodească viitoru-n unire! " 

Se vitejesc în inimă-mi făclii 
Spre Ceruri 'n-adâncă mulțumire, 
Pentru Om Nou, ce-și prinde-n temelii
Spre veac, noian de mântuire. 

Alina Mihaela Stoica 
1 iulie 2018

Chiar dacă-n gând se mai adună ploi, 
Ce-și tuna-n slova răzvrătirea, 
Avem cald adăpost în noi
Când ochii inimii șoptesc simtirea.

Chiar de călătorim spre alt tărâm 
Cu o speranță aninata-n colt de suflet,
Păstrăm în tainița de trup același drum,
Ce-ntoarce către vatră amar de umblet. 

Chiar de privirea ni se pierde-n gol,
Purtând povara camerei tăcute, 
Geana de astru germineaza-n sol
Lumin-aseze în acorduri de lăute.

Din toate câte-s pe acest pământ, 
Noi înaltăm pe metereze numai una,
Ne fie-n orice anotimp un legământ
IUBIREA Tatălui cununa.

Alina Mihaela Stoica
8 noiembrie 2018